Online ISSN 2286-0266
Print ISSN 1223-0685
Copyright © 2018
Œconomica by SOREC
 
Octavian-Dragomir JORA
Academia de Studii Economice din Bucureşti

Asezonat cu un Weltanschauung ecologic etatist dominant global (şi mai pregnant la nivel european), “modelul românesc” a preluat entuziast în educaţia oficială, discursul civic, legislaţie şi aşteptări (totuşi, palid în efecte) prejudecata că nu se prea poate aspira, la modul serios, la o “microeconomie” a dezvoltării durabile şi că analiza şi acţiunea trebuie să fie “macro-”, “top-down”, “centralizate”. (Iar generalizând “teoria relativităţii ecologice” spre a prinde şi schimbările climatice, “macro-” devine “mondo-”, nimic mai puţin.)
Chiar şi micile “erezii” de conştiinţă ecologică ale unor cetăţeni individuali sau ONG-uri sunt întreprinse cu ochii spre autoritatea sprijinitoare, reglementările ei şi mai ales fondurile disponibilizabile pentru aşa iniţiative. Curăţarea mediului de produsele de dezasimilaţie ale producţiei industriale şi echilibrarea inter-generaţională a exploatării lui antrenează, în conştiinţa publicului, reflexe publice: taxe penalizatoare pentru “cenuşii”, subvenţii pentru “verzi” sau permise de poluare tranzacţionabile pentru ambii pe pieţe dedicate.
O linie ideatică alternativă, în plin ev al deprecierii Legii prin excese legislative, poate însă porni de la normative infinit “mai elementare”, derivate din instituţia-ancoră a societăţii: dreptul de proprietate privată şi corolarul acesteia, libertatea de a contracta. Cu atât mai mult într-o societate post-comunistă unde dreptul la proprietate a fost redescoperit cu sincope, legătura acestei instituţii sociale şi a prelungirilor ei cu mediul înconjurător (asociat pripit comunei) şi evoluţiile climatice (asociate reducţionist globalului) poate folosi.
Câteva exemple de micro-tunnig a macro-problemelor de mediu: transformarea imputării externalităţilor vagi în judecare a prejudiciilor punctuale, însănătoşirea instituţiilor consistente cu acumularea şi alocarea judicioase ale capitalului, inclusiv cel natural (monedă sănătoasă, taxe rezonabile, reglementări suple), cultivarea moralei transcendente a cumpătării în locul legiferării punitive a limitărilor, redescoperirea familiei ca element natural de sustenabilizare a transferului de avuţie între generaţii, depolitizarea ştiinţei, CSR pur voluntar.


ŒCONOMICA nr. 4/2017
THE MICRO-SUSTAINABILIZATION OF MACRO-DEVELOPMENT [MICRO-STABILIZAREA MACRO-DEZVOLTĂRII]