Literatura economică a decantat, în decursul evoluţiei ei, o împărţire populară în privinţa “sistemelor economice” – consacrând dihotomia “capitalism vs. socialism”, completând-o însă cu o serie de stări “hibride” / “mixte” / “mediane”. Persistă însă o serie de diferenţe conceptuale între gânditori, tributare alegerii criteriului dominant în funcţie de care sunt construite comparaţiile şi clasificările. La o privire sumară şi pornind, într-o primă instanţă, de la accepţiunea larg împărtăşită a sistemelor economice – citite ca moduri în care indivizii îşi provizionează în societate satisfacerea nevoilor sau, altfel, cum îşi coordonează producţia şi distribuţia resurselor rare –, am putea desprinde tabloul (aparent) al unei mari varietăţi de ipostaze culturale: altfel spus, “câte bordeie, atâtea obiceie”.

În ciuda pluralităţii de instituţii şi cutume asociate activităţilor economice, o asemenea generoasă diversitate culturală a acestui gen de sisteme se poate reduce finalmente la doar câteva tipuri fundamentale de aranjamente societale, dacă le decodificăm după tipologia relaţiilor în temeiul cărora se realizează complexul proces de coordonare interpersonală. Într-o cunoscută şi mult-citată lucrare de profil se punctează că istoria a produs doar trei tipuri de sisteme: “cele bazate pe principiul tradiţiei, cele organizate ca structuri de comandă şi, cumva mai puţin numeroase, istoric vorbind, cele în care forma centrală de organizare este piaţa”, potrivit taxonomiei avansate de R.L. Heilbroner şi P.J. Boettke. Altfel spus, avem trei tipuri majore de relaţii sociale: cutumiare, coercitive şi, respectiv, contractuale.

Sistematizarea analizei sistemelor economice mai poate fi făcută însă pornind de la o altă împărţire tripartită, poate mai tranşantă, a acestora (două dintre elemente apărând şi în triada precedentă). Avem, deci, trei stări conceptualizabile: piaţa liberă (timbrată şi capitalism sau economie de piaţă) – un ideal fezabil –, socialismul (sau economia de comandă, sau economia planificată centralizat) – o utopie curată – şi intervenţionismul (sau economia mixtă) – realitatea efectivă. Care este rostul studierii sistemelor, considerat de unii un subiect de abecedar? Indiferent de cât de devreme sau de târziu ne punem o atare problemă, nevoia de a înţelege “pe ce lume ne aflăm” ne urmăreşte toată viaţa, atât în aparentul confort al propriei parohii economice, cât şi acţionând frontal în iureşul economiei planetare.