[Liviu Voinea. 2009. Sfârşitul economiei iluziei. Criză şi anticriză. O abordare heterodoxă. Bucureşti: Publica. 179 pagini]

Pe o piaţă săracă în literatură economică, apariţia unei noi cărţi – mai ales dacă, aşa cum este cazul cu aceasta, autorul său este un economist care urcă rapid treptele afirmării publice, constituie un eveniment notabil. Ceea ce nu înseamnă neapărat că reprezintă un motiv de bucurie. Cu certitudine însă, cărţii lui Liviu Voinea trebuie să îi acordăm atenţia cuvenită, altminteri rămânem mai săraci în înţelegerea economiei, fie pentru că ratăm o carte de valoare, fie pentru că ideile greşite conţinute într-însa vor ajunge să prevaleze într-un spaţiu cultural puţin dens în lucrări de calitate.