Dacă universul nostru fizic, acela căutat deasupra sau dedesubtul cuantelor, se lasă cu greu pătruns, din motive care ţin de putinţa de a bate către infinitul mare sau cel mic, lumea relaţiilor interumane, cu toată scara „tocmai bună” de investigaţie, a rămas, poate, cea mai frustrantă parte ne-deplin cunoscută a realităţii „observabile”. Epistemologi, metodologi, laolaltă cu varii alte spiţe de cercetători au trecut, cu mintea şi simţurile – deducând, inducând, speculând –, fruntarii ale naţiunilor, apoi porţi ale oraşelor-târguri sau ale latifundiilor rurale, apoi praguri ale gospodăriilor sau firmelor, căutând cu toţii înţelegerea societăţii umane. Dar au rămas adesea blocaţi în faţa individului şi a tipicurilor care îl agregă cu semenii săi (sau dimpotrivă). Tipicuri ştiute îndeobşte ca instituţii şi agregări ce trec dincolo de limitele comunităţii, regiunii, ţării, devin corporaţii internaţionale sau organizaţii interstatale, diferite, însă, între ele ca natură şi ca efecte. Economia şi filozofia (politice) îşi află un sediu comun, deci, în realitatea relaţiilor interpersonale, guvernată prin exigenţa gestionării raţionale a rarităţii.