Articles on Issue Theme
Octavian-Dragomir JORA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Una dintre legile simple ale economiei spune că dacă fiecare membru al societăţii ţinteşte bunăstarea (adică satisfacerea cât mai multora dintre nevoile resimţite), iar, implicit, eficienţa (adică uzul resurselor rare disponibile aşa încât nevoile să fie satisfăcute în ordinea importanţei lor), succesul depinde de densitatea şi dezvoltarea capacităţilor de tip antreprenorial din societate (bazate pe calcule anticipative) şi, implicit, de fineţea şi extinderea coordonării inter-personale (temporale şi spaţiale) a acestor acte antreprenorial-productive (prin schimburi libere şi prin specializare în diviziunea extinsă a muncii).
Or, doar o ordine a libertăţii economice şi a diviziunii extinse a muncii conţine premisele atingerii generalizate a acestui scop: face posibil calculul economic pe bază de preţuri liber formate, ca decantor al proiectelor utile şi eficiente societal, semnalate de expectaţiile de profit ale antreprenorilor-producători-capitalişti; oferă stimulentele corecte perfecţionării continue a aptitudinilor productive-coordinative, testate în continuu de consumatori; conţine un mecanism obiectiv de selecţie a coordonatorilor celor mai capabili, prin profiturile sau pierderile efectiv înregistrate de aceştia în piaţă; asta este logica “uzinei sociale”.
Lumea nu va mai fi la fel după această criză. Întrebarea legitimă e dacă, nemaifiind la fel, va fi mai bună sau mai rea decât cea pe care, se zice, ar înlocui-o. Nu legile economiei se vor fi răsturnat într-aşa lume şi într-aşa vremuri, ci doar concluziile pe care, legile, odată epurate de ficţionalism şi iluzionism, le vor asista. În acest număr al ŒCONOMICA, se regăsesc aprecieri care se regrupează în zona modului cum “apropierea prin diviziunea muncii” a fost alterată de criză, atât în faza ei de incubare fals-afluentă, cât şi în cea de implozie corectivă, traductibile global prin mai puţină (şi arbitrar împărţită!) avuţie reală.
Or, doar o ordine a libertăţii economice şi a diviziunii extinse a muncii conţine premisele atingerii generalizate a acestui scop: face posibil calculul economic pe bază de preţuri liber formate, ca decantor al proiectelor utile şi eficiente societal, semnalate de expectaţiile de profit ale antreprenorilor-producători-capitalişti; oferă stimulentele corecte perfecţionării continue a aptitudinilor productive-coordinative, testate în continuu de consumatori; conţine un mecanism obiectiv de selecţie a coordonatorilor celor mai capabili, prin profiturile sau pierderile efectiv înregistrate de aceştia în piaţă; asta este logica “uzinei sociale”.
Lumea nu va mai fi la fel după această criză. Întrebarea legitimă e dacă, nemaifiind la fel, va fi mai bună sau mai rea decât cea pe care, se zice, ar înlocui-o. Nu legile economiei se vor fi răsturnat într-aşa lume şi într-aşa vremuri, ci doar concluziile pe care, legile, odată epurate de ficţionalism şi iluzionism, le vor asista. În acest număr al ŒCONOMICA, se regăsesc aprecieri care se regrupează în zona modului cum “apropierea prin diviziunea muncii” a fost alterată de criză, atât în faza ei de incubare fals-afluentă, cât şi în cea de implozie corectivă, traductibile global prin mai puţină (şi arbitrar împărţită!) avuţie reală.
ŒCONOMICA nr. 3/2011
MERIDIANE ŞI CONJUNCTURI. DESPRE AVUŢIE INTRA- ŞI INTER- NAŢIUNI
Select Issue:
Archive
Octavian-Dragomir JORA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Mara Andreea TUDOR
University of Chicago
Cătălin MURARAŞU
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Ramona Iulia DIEACONESCU
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Maria GHEORGHE (NIŢU)
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Sorin-Nicolae CURCĂ
Academia Română
Revista ŒCONOMICA
Authors
