Universul nostru cel material, scotocit cu înverşunare şi deasupra, şi dedesubtul cuantelor, se lasă dificil pătruns, din raţiuni care ţin de putinţa omului de a vedea spre infinitul mare sau spre cel mic şi, totuşi, lumea relaţiilor sociale, cu toată scara acesteia “tocmai bună” de investigaţie, a rămas, probabil, cea mai frustrantă porţiune nedesţelenită din realitatea “observabilă”. Iscoditorii ştiinţelor despre om, divizându-şi şi reunindu-şi munca, una aşa aparte, au trecut, cu mintea şi simţurile – deducând sau inducând, postulând sau speculând, verificând sau falsificând –, fruntariile naţiunilor, porţile târgurilor şi latifundiilor, pragurile gospodăriilor şi întreprinderilor, spre a afla tâlcul societăţii umane. Dar au rămas adeseori blocaţi în faţa persoanei umane şi a tipicurilor care o agregă / dezbină cu / de semenii săi.