
Liberalizare suplimentară sau neo-dirijism selectiv? Întrebarea rămâne identică şi atunci când se caută vinovaţii pentru stările de supărătoare alternanţă avânt-declin (boom-bust) din economie, şi atunci când se caută remediile, recuperarea, relansarea. În prezentul crizei economice globale, ideea însăşi de „tranziţie”, una care a făcut şcoală pe la sfârşiturile socialismului, capătă sensuri (citire vectorială) noi. Tranziţia între sisteme de guvernare a economiei mai poate merge/trebuie să mai meargă şi „înapoi”?
„Socializarea economiei” (suspectă oarecum în coincidenţa ei cu perversa „privatizare a statului”), în toate formele sale – făţişă, prin control public efectiv, sau disimulată, prin ghidaj reglementar – reprezintă sensul bun? Doar acum, punctual, ca eschivă în faţa panicii; ori poate durabil, cu titlu de prevedere; sau, de ce nu, deloc, niciodată?
Societatea Română de Economie îşi propune să găzduiască exerciţii de reflecţie, utile ascuţirii şi spiritului investigativ pur, şi discernământului pragmatic de tip policy, în plin ev de criză economică.






