Economia lumii, singularul unui plural încă eterogen (economiile lumii), în ciuda tendinţei istorice de a (re)apropia naţiunile (una încă schizoidă din pricina obsesiei guvernămintelor de a obţine deschiderea celorlalţi pe fondul conservării unui reziduu de intervenţionism/protecţionism asupra alor lor), este, cu atât mai mult în prezent, pe fondul optimist-spus al convalescenţei globale post-recesiune, agora discuţiei şi disputei teoretice codate „Liberalism vs. Etatism”. Economia lumii, în toată concreteţea şi pragmatismul ei, poartă (şi o va face mereu) urmele acestei „alegeri abstracte”.
Discriminarea noţională şi igiena ideilor sunt precondiţii pentru calibrarea dezbaterii. De asta depinde apoi priceperea populară a mizei generale (cu toate ipostazierile ei punctuale) conexe opţiunii pentru, finalmente, mai multă libertate economică ori, dimpotrivă, mai multă tutelare politică. De pildă, stimulentele pe care raţiunea umană le valorifică în acţiune depind ele însele de consacrarea acestei meta-orientări. Iar consecinţele acţiunilor umane le poartă stampa, încolonând societatea spre lumină sau spre ruină. Şi, aplicat: formatul lumii „finanţei” poate hrăni sau „oportunismul falimentar”, sau „prudenţa creatoare”.
Numărul curent al ŒCONOMICA, pus, la fel ca şi precedentul, sub zodia acestei dezbateri, reprezintă încercarea comunităţii SOREC de a invita intelectuali predispuşi la dialog din comunitatea economică românească să se exprime. Au răspuns favorabil şi generos V. Topan, B. Glăvan, L. Croitoru, C. Păun, prefaţaţi de studiul cunoscutului economist maghiar J. Kornai, asupra relaţiei dintre sistemele economice şi progresul tehnic, şi postfaţaţi de utila cronică a profesorului C. Munteanu, privind ciclul de colocvii SOREC care au şi inspirat întreaga dezbatere. Cu gândul folosinţei lor ca antidot la crize(-le de idei).