Articles on Issue Theme
Octavian-Dragomir JORA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Analiza marilor sisteme economice şi a modelelor instituţionale construite în matriţa acestora, în ceea ce priveşte naşterea, supravieţuirea sau extincţia lor, nu se poate înfăptui cu realism şi relevanţă fără referinţă clară la ideea “dreptului proprietăţii“. Capitalismul, socialismul şi intervenţionismul (ca sisteme economice majore, indiferent de regimurile politice suprascrise – democraţii sau dictaturi, republicane sau monarhice) sau diversele modele de dezvoltare existente în lume (ca varietăţi de intervenţionism) nu pot fi definite şi calificate fără a vedea cum proprietatea este administrată: natural sau abuziv.
Analiza comparativă în termeni de proprietate este decriptorul ultim al performanţei sistemice a economiilor naţionale. Toate conceptele care descriu ordinea societală – coerciţie, contract, capitalism, socialism, intervenţionism – pot fi definite consistent numai în termenii proprietăţii (coerciţia fiind agresiunea împotriva proprietăţii; contractul, acea relaţie non-agresivă între proprietari; socialismul, politica instituţionalizată de uzurpare a proprietăţii; intervenţionismul, politică selectivă de coerciţie; iar capitalismul neetatist, politica instituţionalizată de recunoaştere a proprietăţii şi a contractelor legitime).
Realismul şi simplitatea analizei economice în termeni de drepturi de proprietate, comparând consecinţele (instituţionalizării) contractului sau (alternativei) coerciţiei în articularea raporturilor sociale o face superioară modelării şi ficţionalismului. În acest număr al ŒCONOMICA, am încercat invocarea unor repere din existenţa societăţii umane, pornind de la ideea potrivit căreia “crizele societăţii“ sunt fenomene ce accelerează metabolismul “distrugerii creatoare a sistemelor“, ajunse în colaps din cauza construcţiei instituţionale, deficitare, la temelie, tocmai în termeni de drepturi de proprietate.
Analiza comparativă în termeni de proprietate este decriptorul ultim al performanţei sistemice a economiilor naţionale. Toate conceptele care descriu ordinea societală – coerciţie, contract, capitalism, socialism, intervenţionism – pot fi definite consistent numai în termenii proprietăţii (coerciţia fiind agresiunea împotriva proprietăţii; contractul, acea relaţie non-agresivă între proprietari; socialismul, politica instituţionalizată de uzurpare a proprietăţii; intervenţionismul, politică selectivă de coerciţie; iar capitalismul neetatist, politica instituţionalizată de recunoaştere a proprietăţii şi a contractelor legitime).
Realismul şi simplitatea analizei economice în termeni de drepturi de proprietate, comparând consecinţele (instituţionalizării) contractului sau (alternativei) coerciţiei în articularea raporturilor sociale o face superioară modelării şi ficţionalismului. În acest număr al ŒCONOMICA, am încercat invocarea unor repere din existenţa societăţii umane, pornind de la ideea potrivit căreia “crizele societăţii“ sunt fenomene ce accelerează metabolismul “distrugerii creatoare a sistemelor“, ajunse în colaps din cauza construcţiei instituţionale, deficitare, la temelie, tocmai în termeni de drepturi de proprietate.
ŒCONOMICA nr. 2/2011
SFIDĂRI ALE SISTEMELOR SOCIETALE: CRIZELE, CA DISTRUGERE CREATOARE
Select Issue:
Archive
Octavian-Dragomir JORA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Mara Andreea TUDOR
University of Chicago
Cătălin MURARAŞU
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Ramona Iulia DIEACONESCU
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Maria GHEORGHE (NIŢU)
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Sorin-Nicolae CURCĂ
Academia Română
Revista ŒCONOMICA
Authors
