Articles on Issue Theme
Octavian-Dragomir JORA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Analiza marilor sisteme economice şi a modelelor instituţionale construite în matriţa acestora, în ceea ce priveşte naşterea, supravieţuirea sau extincţia lor, nu se poate înfăptui cu realism şi relevanţă fără referinţă clară la ideea “dreptului proprietăţii“. Capitalismul, socialismul şi intervenţionismul (ca sisteme economice majore, indiferent de regimurile politice suprascrise – democraţii sau dictaturi, republicane sau monarhice) sau diversele modele de dezvoltare existente în lume (ca varietăţi de intervenţionism) nu pot fi definite şi calificate fără a vedea cum proprietatea este administrată: natural sau abuziv.
Analiza comparativă în termeni de proprietate este decriptorul ultim al performanţei sistemice a economiilor naţionale. Toate conceptele care descriu ordinea societală – coerciţie, contract, capitalism, socialism, intervenţionism – pot fi definite consistent numai în termenii proprietăţii (coerciţia fiind agresiunea împotriva proprietăţii; contractul, acea relaţie non-agresivă între proprietari; socialismul, politica instituţionalizată de uzurpare a proprietăţii; intervenţionismul, politică selectivă de coerciţie; iar capitalismul neetatist, politica instituţionalizată de recunoaştere a proprietăţii şi a contractelor legitime).
Realismul şi simplitatea analizei economice în termeni de drepturi de proprietate, comparând consecinţele (instituţionalizării) contractului sau (alternativei) coerciţiei în articularea raporturilor sociale o face superioară modelării şi ficţionalismului. În acest număr al ŒCONOMICA, am încercat invocarea unor repere din existenţa societăţii umane, pornind de la ideea potrivit căreia “crizele societăţii“ sunt fenomene ce accelerează metabolismul “distrugerii creatoare a sistemelor“, ajunse în colaps din cauza construcţiei instituţionale, deficitare, la temelie, tocmai în termeni de drepturi de proprietate.
Analiza comparativă în termeni de proprietate este decriptorul ultim al performanţei sistemice a economiilor naţionale. Toate conceptele care descriu ordinea societală – coerciţie, contract, capitalism, socialism, intervenţionism – pot fi definite consistent numai în termenii proprietăţii (coerciţia fiind agresiunea împotriva proprietăţii; contractul, acea relaţie non-agresivă între proprietari; socialismul, politica instituţionalizată de uzurpare a proprietăţii; intervenţionismul, politică selectivă de coerciţie; iar capitalismul neetatist, politica instituţionalizată de recunoaştere a proprietăţii şi a contractelor legitime).
Realismul şi simplitatea analizei economice în termeni de drepturi de proprietate, comparând consecinţele (instituţionalizării) contractului sau (alternativei) coerciţiei în articularea raporturilor sociale o face superioară modelării şi ficţionalismului. În acest număr al ŒCONOMICA, am încercat invocarea unor repere din existenţa societăţii umane, pornind de la ideea potrivit căreia “crizele societăţii“ sunt fenomene ce accelerează metabolismul “distrugerii creatoare a sistemelor“, ajunse în colaps din cauza construcţiei instituţionale, deficitare, la temelie, tocmai în termeni de drepturi de proprietate.
ŒCONOMICA nr. 2/2011
SFIDĂRI ALE SISTEMELOR SOCIETALE: CRIZELE, CA DISTRUGERE CREATOARE
Select Issue:
Archive
Octavian-Dragomir JORA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Mirea-Gheorghe BERECHET
Academia Română
Miruna-Mihaela MIREA
Academia Română
Andreea-Raluca NEDELCU
Academia Română
Gabriela-Mariana IONESCU
Academia Română
Graţiela-Denisa IORDACHE
Academia Română
Simona-Ionela PETCUŢ
Academia Română
Nicolas-Costinel NEGREA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Andreea-Raisa ȚĂRÎNĂ
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Authors
