Asociată existenţei omeneşti este “teritorialitatea”, cu corolarul ei “de dincolo”. Înainte de a-şi marca, proprietarian, fie în izolare, fie laolaltă, spaţiul fizic vital, omul desenează migălos teritorii mentale. Îşi are o zonă de confort, care în sensul social al fiinţării se reclădeşte prin “comunicare şi cuminecare“, una pe care am putea-o cataloga culturală, dincolo de care (se) naşte o alteritate ce îl ispiteşte, îi repugnă, îl învârtoşează sau înfricoşează. Universul teleologic, originar în gândire şi prelungit în faptă, se joacă între “aici” şi “acolo”: între o proximitate ordonată intelectual şi cadastrată interpersonal – fie prin afecţiune, afinitate şi ataşament verificate (Gemeinschaft), fie prin diviziune a muncii, concurenţă în cooperare şi schimburi contractualizate (Gesellschaft) – şi o străinătate apriori indigestă mental.
Ştiinţele sociale par a avea un aport ambiguu în această cartografie a judecăţilor şi prejudecăţilor noastre. Căutarea adevărului, prin peregrinări între teritorii (mentale) din care vrem să extragem şi pe care să prelucrăm buna-noastră-stare, este tributară unei “slăbiciuni” pe care mintea educată adesea o “întăreşte”: ce-ar fi ca adevărul găsit să fie “adevărul meu/nostru”, să nu-l “înstrăinez” fără luptă, chiar dacă aceasta înseamnă să-i falsific însăşi raţiunea fondatoare şi/sau să-i falsific falsificarea factuală? Sau, altfel spus, dacă ajung la graniţa dintre ceea ce cunosc/accept şi necunoscut/inacceptabil, ce (se cade) să fac: o retragere ordonată în teritoriul meu autosuficient, o subordonare a teritoriului străin sau o ordonare a unui spaţiu de dialog şi negociere în sensul unei integrări reciproc binefăcătoare?
În acest număr al revistei Œconomica, am grupat sub jocul de idei “teritorii-graniţe” articole evident eterogene tematic, dar care încorporează această tensiune. Vom scruta pe ce linii se poate (re)construi o economie în afara lumii terestre, acolo unde nu trebuie neapărat să ne gândim la “alţii”, ci, poate, la “altfel de noi” (“precum pe pământ, aşa şi în ceruri?”). Apoi vom urmări un exerciţiu de actuariat sociologic, recuperând sensurile prezente ale unei experienţe îmbibate de traumă şi de stres culturale de fine de secol XVIII. Un eseu epistemologic, la marginea dintre câmpuri de cunoaştere, va viza cauzalitatea şi adevăru(ri)l(e). Iar ca un alt excurs va sonda aspectul federat al ştiinţei economice, unul reunind, nu fără fricţiuni, (neo)marxişti, (neo)keynesişti şi austrieci. Prin urmare, vă invit, treceţi graniţele!
