Articles on Issue Theme
Octavian-Dragomir JORA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Pentru omul de ştiinţă, contradicţiile sunt duşmani cu care se luptă şi nu se negociază. Pe omul politic, de foarte multe ori, contradicţiile îl lasă indiferent, asta în măsura în care nu sunt bătătoare la ochi şi pot să fie camuflate, pseudo-ştiinţific, în sofisme. Una dintre contradicţiile care par a se fi înţelenit, nederanjate prea mult, în guvernanţa mondoeconomică, dar recognoscibilă fractal şi la nivele inferioare de analiză, este cea dintre ideile de concurenţă între agenţii economici, coroborată cu cea de cooperare/coordonare/compactare între agenţii politico-administrativi (state, regiuni, localităţi). “Perfectă” sau doar “liberă” (fiindcă şi aici este o întreagă discuţie în contradictoriu), concurenţa e cerută în (eventual, şi între) pieţe, însă nu atât de apreciată între jurisdicţii, între care se vrea de la armonizare până la uniformizare.
Povestea dublului discurs în materie de tratament al concurenţei este cel mai bine observată în Uniunea Europeană, unde practicile neconcurenţiale din piaţa unică, probate neoclasic după un instrumentar tributar filosofiei concurenţei perfect(ibil)e, cu borne numerice meticulos stabilite şi dincolo de care se dă alarma în comunitate, coabitează cu un program deliberat al aceloraşi instituţii comunitare – cu Comisia Europeană în centru – de concentrare instituţională. În UE, politicile publice au fost “supranaţionalizate”, prin cedările de suveranitate pe care integrarea politică le presupune, ceea ce ar putea fi interpretat, în limbajul pe care l-am putea aştepta omogen, non-schizoid, al ştiinţei economice, ca un efort făţiş de cartelizare/monopolizare instituţională: traducerea economică a centralizării politice.
În 2014, Premiul Nobel pentru economie a fost acordat profesorului francez Jean Tirole pentru “analiza sa asupra puterii de piaţă şi reglementărilor”. UE cea politică găseşte în astfel de contribuţii teoretice un reazem pentru intervenţiile în configuraţia pieţei, justificând prezervarea intereselor consumatorilor care ar putea fi lezate, în egală măsură şi cu egală ironie a contradicţiilor, de preţuri fie “prea mari”, fie “prea mici”, fie “prea la fel”. Invocând etaloane ficţionale/ideale/ireale, ocultând cauza distorsiunilor concurenţiale, real penalizatoare pentru consumatori – bariere la intrare în şi ieşire din pieţe – şi respingând logica simplă potrivit căreia consumatorul-cetăţean-contribuabil este privilegiat în spaţiul libertăţii de circulaţie când statele membre concurează să intre în graţiile sale, UE îşi întăreşte slăbiciunile.
Povestea dublului discurs în materie de tratament al concurenţei este cel mai bine observată în Uniunea Europeană, unde practicile neconcurenţiale din piaţa unică, probate neoclasic după un instrumentar tributar filosofiei concurenţei perfect(ibil)e, cu borne numerice meticulos stabilite şi dincolo de care se dă alarma în comunitate, coabitează cu un program deliberat al aceloraşi instituţii comunitare – cu Comisia Europeană în centru – de concentrare instituţională. În UE, politicile publice au fost “supranaţionalizate”, prin cedările de suveranitate pe care integrarea politică le presupune, ceea ce ar putea fi interpretat, în limbajul pe care l-am putea aştepta omogen, non-schizoid, al ştiinţei economice, ca un efort făţiş de cartelizare/monopolizare instituţională: traducerea economică a centralizării politice.
În 2014, Premiul Nobel pentru economie a fost acordat profesorului francez Jean Tirole pentru “analiza sa asupra puterii de piaţă şi reglementărilor”. UE cea politică găseşte în astfel de contribuţii teoretice un reazem pentru intervenţiile în configuraţia pieţei, justificând prezervarea intereselor consumatorilor care ar putea fi lezate, în egală măsură şi cu egală ironie a contradicţiilor, de preţuri fie “prea mari”, fie “prea mici”, fie “prea la fel”. Invocând etaloane ficţionale/ideale/ireale, ocultând cauza distorsiunilor concurenţiale, real penalizatoare pentru consumatori – bariere la intrare în şi ieşire din pieţe – şi respingând logica simplă potrivit căreia consumatorul-cetăţean-contribuabil este privilegiat în spaţiul libertăţii de circulaţie când statele membre concurează să intre în graţiile sale, UE îşi întăreşte slăbiciunile.
ŒCONOMICA nr. 4/2014
THE COMPETITION AMONG COMPETITION THEORIES [CONCURENŢA TEORIILOR DESPRE CONCURENŢĂ]
Select Issue:
Archive
Octavian-Dragomir JORA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Delia-Raluca ŞANCARIUC
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Dragoş Cosmin Lucian PREDA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Alexandru-Florin PREDA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Petru-Răsvan IATAN
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Hesam JEBELI-BAKHT-ARA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Revista ŒCONOMICA
Authors
