Ecuaţia dezvoltării unei naţiuni nu poate ocoli trei aserţiuni elementare: 1) oamenii reacţionează raţional la stimulente; 2) stimulentele sunt o funcţie de regulile jocului; 3) regulile sunt reguli în plenitudinea lor numai dacă practicile cutumiare / culturale dictează acest detaliu. Dacă vrem să înţelegem de ce unele ţări sunt sărace, în timp ce altele sunt bogate, sau, şi mai important, să înţelegem “îmbogăţirea / mărirea” sau “sărăcirea / decăderea” lor în evuri istorice, este esenţială găsirea unei modalităţi de a înţelege ideile, credinţele, obiceiurile care sunt specifice unei zone şi apoi să vedem modul în care instituţiile politice, legale şi economice corelate cu dezvoltarea economică se şi potrivesc cu “ecologia socială”. Discutăm aşadar despre culturi logice economic.