Articles on Issue Theme
Octavian-Dragomir JORA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Condiţia umană este deopotrivă economică, după cum este şi spirituală, sexuală sau politică. Bunăoară, şi un “ateu bisexual comunist” trudeşte pentru hrană, straie şi adăpost. Problema economică e umbra alegerii înseşi, ce implică în lumea rarităţii: şi preferinţă, şi renunţare; şi satisfacţie, şi sacrificiu; şi beneficiu, şi cost. Felul în care în societatea modernă se acţionează în momentele critice ale contactului contondent cu realitatea rarităţii resurselor – raţională, relaţională, rivală – este purtător de consecinţe, fie că astâmpăr este căutat pentru nevoile trupului sau pentru cele ale spiritului. Iar structura economică de producţie (bazată invariabil pe capital) îşi păstrează neabătut logica dincolo de culturi.
Termenul de capital cultural a făcut şcoală în sociologie şi în studiile culturale, înainte de a fi invitat în economie, ştiinţa în care capitalul era de aşteptat să aibă cel mai înalt grad de precizie conceptuală. De pildă, indivizii se consideră că-l posedă dacă au obţinut competenţă în cultura de statut înalt a societăţii. P. Bourdieu avea să găsească trei forme de manifestare a acestuia: a) într-o stare întruchipată, drept dispoziţie de lungă durată a minţii şi trupului omului; b) într-o stare obiectivată, când capitalul cultural este transformat în bunuri culturale; c) într-o stare instituţionalizată, când întruchiparea capitalului cultural este acreditată. Literatura empirică a “testat” din acel moment în varii chipuri conceptul sociologic, unul foarte apropriat de sensul capitalului “uman / social” din ştiinţa economiei.
Pe lângă obiectivul de a dezvolta o definiţie academică a valorii culturale, D. Throsby urmăreşte evoluţia conceptului de capital cultural, pe care îl consideră “un activ ce încorporează, depozitează sau furnizează valoare culturală în plus faţă de valoarea economică pe care o posedă”. Acesta ar exista în bunuri tangibile (clădiri, muzee, tablouri etc.), dar şi în bunuri intangibile (tehnici, idei, credinţe, obiceiuri etc.). Da, cultura este o moştenire intelectuală succesorală şi fertilă economic, doar că aspectele “culturale” nu se pot autonomiza riguros în (relaţie cu) compoziţia valorii economice tradiţionale, după cum sunt solidare şi indivize în “anatomia şi fiziologia” capitalului cu cele “triviale” ale acestui agregat productiv, omogenizat monetar – foarte sensibil instituţional la incitaţii şi la informaţie.
Termenul de capital cultural a făcut şcoală în sociologie şi în studiile culturale, înainte de a fi invitat în economie, ştiinţa în care capitalul era de aşteptat să aibă cel mai înalt grad de precizie conceptuală. De pildă, indivizii se consideră că-l posedă dacă au obţinut competenţă în cultura de statut înalt a societăţii. P. Bourdieu avea să găsească trei forme de manifestare a acestuia: a) într-o stare întruchipată, drept dispoziţie de lungă durată a minţii şi trupului omului; b) într-o stare obiectivată, când capitalul cultural este transformat în bunuri culturale; c) într-o stare instituţionalizată, când întruchiparea capitalului cultural este acreditată. Literatura empirică a “testat” din acel moment în varii chipuri conceptul sociologic, unul foarte apropriat de sensul capitalului “uman / social” din ştiinţa economiei.
Pe lângă obiectivul de a dezvolta o definiţie academică a valorii culturale, D. Throsby urmăreşte evoluţia conceptului de capital cultural, pe care îl consideră “un activ ce încorporează, depozitează sau furnizează valoare culturală în plus faţă de valoarea economică pe care o posedă”. Acesta ar exista în bunuri tangibile (clădiri, muzee, tablouri etc.), dar şi în bunuri intangibile (tehnici, idei, credinţe, obiceiuri etc.). Da, cultura este o moştenire intelectuală succesorală şi fertilă economic, doar că aspectele “culturale” nu se pot autonomiza riguros în (relaţie cu) compoziţia valorii economice tradiţionale, după cum sunt solidare şi indivize în “anatomia şi fiziologia” capitalului cu cele “triviale” ale acestui agregat productiv, omogenizat monetar – foarte sensibil instituţional la incitaţii şi la informaţie.
ŒCONOMICA nr. 3/2015
CAPITAL: VALUE AND VALUES [CAPITAL: VALOARE ŞI VALORI]
Select Issue:
Archive
Octavian-Dragomir JORA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Delia-Raluca ŞANCARIUC
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Dragoş Cosmin Lucian PREDA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Alexandru-Florin PREDA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Petru-Răsvan IATAN
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Hesam JEBELI-BAKHT-ARA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Revista ŒCONOMICA
Authors
