Capitalismul este mai mult decât eticheta tehnică aplicată: “producţie de masă”. Este “producţie de masă dedicată satisfacerii nevoilor maselor de consumatori”. Această masificare a procesului economic, deci implicarea întregii societăţi în producţie şi consum, este trăsătura care îl distinge de feudalismul osificant şi segregaţionist social. Democraţia este “guvernare a maselor”. Totuşi, semantica poate juca feste: guvernare de către mase sau guvernare asupra maselor? Numai naivii pot exporta paradigma capitalistă, aceea a masificării pieţelor, şi democraţiei, fie aceasta şi ideală. Ea nu înseamnă guvernarea maselor de către mase, ci de reprezentanţi ai unei minorităţi active, minoritate de facto care electoral se converteşte de jure într-o majoritate echivalată apoi convenabil cu “marea masă”.

Mecanismul preţurilor ajustează şi fin, şi fluid, deşi nu perfect, ţesătura economică într-o dialectică meritocratică (remunerând satisfacţia şi penalizând decepţia, îndreptând orice resursă umană, materială, financiară la locul potrivit ei); iar mecanismul votului o face şi grosier, şi discontinuu. Detaliul care le separă este natura relaţiilor societale cultivate: în “pieţele private”, relaţii voluntare, dar în limitele naturale ale sferei dreptului de proprietate; în “piaţa publică”, relaţii tot voluntare, totuşi în nişte limite artificial trasate politic. Efectul este antisimetria în relaţia dintre mase şi cei care le tutoriază şi tutelează: maeştrii pieţelor astâmpără meşteşugit nevoile publicului; maeştrii politicii sunt cei care, la limită, izbutesc să te convingă prin viclenie şi prin violenţă să plăteşti tocmai pentru ceea ce deteşti.

Între pieţele bunurilor şi serviciilor (produse de masă) şi pieţele mesajelor politice (promisiuni către mase) există o piaţă intelectuală unde se întălnesc tălmăcitorii şi tălmăciţii în ceea ce priveşte tranzacţionabilele de pe cele două pieţe şi raportul lor calitate-preţ, bine de priceput şi pentru bucata de pâine ingerată şi pentru bucata de politică girată. Dixit în Revolta maselor Ortega Y Gasset că misiile intelectualului şi politicianului diverg: “Opera intelectualului aspiră, deseori în zadar, la lămurirea cât de cât a lucrurilor, [...] a politicianului, dimpotrivă, constă frecvent în a le face mai confuze decât sunt”. Şi plusa mai departe: “A fi de stânga sau de dreapta înseamnă a alege unul dintre nenumăratele moduri care se oferă omului spre a deveni imbecil: […] amândouă sunt forme de hemiplegie morală”.