Articles on Issue Theme
Octavian-Dragomir JORA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Înainte ca ştiinţa economică să se bifurce între micro- şi macro-, economiştii au convers intuitiv către imaginea sistemului economic ca “focalizat pe comportamentul la nivel agregat”. Bunăoară, într-o tradiţie începută cu Adam Smith şi trecând prin Alfred Marshall, consolidată de Şcoala istoristă germană de secol XIX şi supravieţuind contestării dinspre Şcoala Austriacă – cu Menger cultivând “individualismul metodologic” şi teoria pornită de la agentul economic –, economia naţională – definită ca “totalitatea activităţilor şi interdependenţelor economice la nivel macro- şi microeconomic, coordonată în plan naţional prin mecanisme proprii de funcţionare” (DEX ’09) – s-a împământenit, odată cu “revoluţia macroeconomică keynesiană”, ca “arena” principală de analiză a fenomenelor economice, după cum statul a devenit “actor” principal al acestei scene. “Naţionalismul metodologic” se împleteşte deci cu macroeconomia.
Teoretic, izolarea acestei unităţi de analiză – economia naţională – din corpul sistemului economic global pe considerente că frontierele teritoriale fac demarcaţia unor discontinuităţi şi diferenţe politico-instituţionale, responsabile, finalmente, de avuţia naţiunilor, rămâne un subiect care transcende ştiinţa economică şi necesită sprijinul sociologiei şi al altor ştiinţe sociale. Economia naţională rămâne însă incontestabil produsul unui proces istoric. Aceasta avea să fie desăvârşită în ambientul Revoluţiei Industriale şi al primei globalizări care avea să urmeze. În exprimarea cunoscută a lui Fernand Braudel, ea este “un spaţiu politic, transformat de stat ca rezultat al inovaţiilor şi necesităţilor vieţii economice într-un spaţiu economic coerent, unificat, ale cărui activităţi combinate tind spre aceeaşi direcţie”, în timp ce Simon Kuznetz considerase explicit statul suveran ca fiind “unitatea naturală în studierea creşterii economice”.
Teoretic, izolarea acestei unităţi de analiză – economia naţională – din corpul sistemului economic global pe considerente că frontierele teritoriale fac demarcaţia unor discontinuităţi şi diferenţe politico-instituţionale, responsabile, finalmente, de avuţia naţiunilor, rămâne un subiect care transcende ştiinţa economică şi necesită sprijinul sociologiei şi al altor ştiinţe sociale. Economia naţională rămâne însă incontestabil produsul unui proces istoric. Aceasta avea să fie desăvârşită în ambientul Revoluţiei Industriale şi al primei globalizări care avea să urmeze. În exprimarea cunoscută a lui Fernand Braudel, ea este “un spaţiu politic, transformat de stat ca rezultat al inovaţiilor şi necesităţilor vieţii economice într-un spaţiu economic coerent, unificat, ale cărui activităţi combinate tind spre aceeaşi direcţie”, în timp ce Simon Kuznetz considerase explicit statul suveran ca fiind “unitatea naturală în studierea creşterii economice”.
ŒCONOMICA nr. 1-2/2018
NATION AND ECONOMY, CENTENNIAL AND CONTINUITY [NAŢIUNE ŞI ECONOMIE, CENTENAR ŞI CONTINUITATE]
Select Issue:
Archive
Octavian-Dragomir JORA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Raluca-Georgiana ROBU
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Maria GHEORGHE (NIŢU)
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Valentin COJANU
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Alexia-Maria POPESCU
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Narciz BĂLĂŞOIU
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Răzvan Marian PÎRCĂLĂBESCU
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Mădălina JURUBIțĂ
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Geicun MUSTAFA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Hesam JEBELI-BAKHT-ARA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Authors
