Articles on Issue Theme
Octavian-Dragomir JORA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
“Economia comparată” reprezintă o sintagmă populară, aflându-se într-o continuă prefacere a uneltelor şi primenire a temelor. Economia comparată tradiţională, conexată “dezbaterii calculului economic în socialism” (a anilor 1930), s-a dedicat studierii cadrelor în care piaţa sau planul livrează mai multă eficienţă. Comparaţia privea marile sisteme: piaţa liberă / capitalismul (ideal, nu şi utopic), socialismul (utopic, sever rupt de vreun ideal) şi intervenţionismul (ca stare reală, dar în esenţă un hibrid fundamental instabil, care mai degrabă preia neajunsurile ingredientelor sale pure decât le reconciliază sau le optimizează).
“Noua economie comparată”, post-1989, s-a setat pe explicarea performanţelor inegale ale “modelelor de capitalism” (de fapt, de intervenţionism) experimentate de diferitele ţări. Premisa este că fiecare economie capitalistă are un mix de instituţii publice şi private, servind selectării liderilor politici, rezolvării disputelor de proprietate, (re)distribuirii bogăţiei, guvernării firmelor. Ce nu a reuşit, opinez, acest nou comparatism este punctarea neechivocă a faptului că exercitarea coerciţiei dincolo de forţarea respectării libertăţii şi proprietăţii şi demon(et)izarea auto-reglementării contractuale sunt, instituţional, nesustenabile.
Consider că există o superioritate absolută, iar nu relativ(izabil)ă, a soluţiilor sociale voluntare, private (sau, în dihotomia oppenheimeriană, “mijloacele economice” sunt superioare celor “politice”). Fireşte, soluţiile private trebuie apărate strict de o ordine publică de drept care nu creează îndreptăţiri artificiale, ci întăreşte ordinea naturală a proprietăţii şi a contractelor legitim încheiate. Şi înainte de orice probatorii empirice, argumentaţia aceasta se poate formula pornind de la datele naturale ale raţiunii şi acţiunii umane, înţelegând cum funcţionează stimulentele, informaţia socială, sistemul preţurilor.
Semnalarea de faţă nu are însă naivitatea de a încerca să aclame/declame definitiv, irevocabil şi executoriu un astfel de verdict într-o speţă care se judecă de epoci, ci are o miză mai modestă. Mai degrabă, ea îşi propune să atragă atenţia că există o perspectivă consecutivă şi concatenată privitoare la sensul “economiei comparate”: în primul rând, există un comparatism la nivel de perspective epistemologice şi metodologice; în al doilea rând, aceasta aduce nuanţări la nivel de comparabilitate a instituţiilor/politicilor; în al treilea rând, aceasta conduce la o revizitare prudentă a concluziilor analizelor comparate din teren.
“Noua economie comparată”, post-1989, s-a setat pe explicarea performanţelor inegale ale “modelelor de capitalism” (de fapt, de intervenţionism) experimentate de diferitele ţări. Premisa este că fiecare economie capitalistă are un mix de instituţii publice şi private, servind selectării liderilor politici, rezolvării disputelor de proprietate, (re)distribuirii bogăţiei, guvernării firmelor. Ce nu a reuşit, opinez, acest nou comparatism este punctarea neechivocă a faptului că exercitarea coerciţiei dincolo de forţarea respectării libertăţii şi proprietăţii şi demon(et)izarea auto-reglementării contractuale sunt, instituţional, nesustenabile.
Consider că există o superioritate absolută, iar nu relativ(izabil)ă, a soluţiilor sociale voluntare, private (sau, în dihotomia oppenheimeriană, “mijloacele economice” sunt superioare celor “politice”). Fireşte, soluţiile private trebuie apărate strict de o ordine publică de drept care nu creează îndreptăţiri artificiale, ci întăreşte ordinea naturală a proprietăţii şi a contractelor legitim încheiate. Şi înainte de orice probatorii empirice, argumentaţia aceasta se poate formula pornind de la datele naturale ale raţiunii şi acţiunii umane, înţelegând cum funcţionează stimulentele, informaţia socială, sistemul preţurilor.
Semnalarea de faţă nu are însă naivitatea de a încerca să aclame/declame definitiv, irevocabil şi executoriu un astfel de verdict într-o speţă care se judecă de epoci, ci are o miză mai modestă. Mai degrabă, ea îşi propune să atragă atenţia că există o perspectivă consecutivă şi concatenată privitoare la sensul “economiei comparate”: în primul rând, există un comparatism la nivel de perspective epistemologice şi metodologice; în al doilea rând, aceasta aduce nuanţări la nivel de comparabilitate a instituţiilor/politicilor; în al treilea rând, aceasta conduce la o revizitare prudentă a concluziilor analizelor comparate din teren.
ŒCONOMICA nr. 1/2021
“COMPARATIVE ECONOMICS” – A TRIADIC PERSPECTIVE [“ECONOMIA COMPARATĂ” – O PERSPECTIVĂ TRIADICĂ]
Select Issue:
Archive
Octavian-Dragomir JORA
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Mara Andreea TUDOR
University of Chicago
Cătălin MURARAŞU
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Ramona Iulia DIEACONESCU
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Maria GHEORGHE (NIŢU)
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Sorin-Nicolae CURCĂ
Academia Română
Revista ŒCONOMICA
Authors
