Sunt absolute constantele fizice? Există, oare, constante sociale? Putem sugera un răspuns, bazat pe principiul precauţiei, remarcând un aspect care face ca analogia analizei economice cu experimentul fizic să pară suspectă şi celui mai versat economist cantitativist (fără însă a minimaliza utilitatea metricii în exerciţiile de “screening” şi de “signalling” ale fenomenelor economice): problema constantelor. O constantă reprezintă o mărime fizică cu valoare numerică (prezumată a fi?) fixă. Calculată ea însăşi într-un experiment (nefiind revelabilă apriori), la rândul ei devine crucială pentru rezultatele experimentelor care o presupun. Lucrurile se complică când realizăm că acele constante pot să fi luat / să mai ia alte valori altundeva sau altcândva în nemărginitul Univers.
Bunăoară, constanta gravitaţională (G), o moştenire de la Isaac Newton (6,673*10-11 Nm2/kg2), sau viteza luminii în vid (c), reperul absolut al teoriei relativităţii (2,9979*108 m/s), sunt suspectate de variaţiuni între tipuri de particule (materie vs. fotoni, pentru G) sau timpuri cosmice (pentru c). Iar asta modifică şi teoriile, şi... istoria Universului. Or, în (inter)acţiunile umane, existenţa “liberului arbitru” – deci a scalelor de preferinţe schimbătoare şi a alegerilor surprinzătoare – face şi mai bizară ideea de instrumentare de experimente controlate şi de identificare de constante numerice în comportamentele din şi dintre oameni. Fie aceştia şi “măsurabili”, indicatorii economici (nemaivorbind despre labilităţile agregărilor macro!) dau naştere la (co)relaţii valabile local, nu legic.
Fireşte, nu este momentul şi locul de a tranşa o astfel de dispută seculară în epistemologie, dar punctarea existenţei ei este o precauţie metodologică deloc desuetă. Aceasta mai ales în studierea unor fenomene – ca asimetriile de tipul “80/20” – în care coexistă datul ultim al subiectivităţii valorii şi al judecăţilor calitative cu obiectivitatea (aparentă?) dată de calculul economic în termeni de preţuri şi cantităţi (atât la nivel micro, cât şi macro). Reprezintă, oare, economia un peisaj în care putem postula (în mod legitim!) legităţi ştiinţifice durabile bazate pe măsurători statistice şi pe modelare matematică? Sau legile ei au alt “proces de producţie”, iar datele cuantificabile sunt strictamente nişte efemeride contingente, utile strict în decizii contextuale – antreprenoriale / administrative?
